Fish & Chips: The Laughing Halibut Londra

La Londra am ajuns tot la fish and chips. Dupa inghesuila obligatorie la schimbarea garzii in fata Palatului Buckingham, hai la mancare. La vreo trei strazi distanta, The Laughing Halibut. Pe o straduta pietonala, cu magazine mici si cu tarabe cu street food: total atipic pentru centrul Londrei.

Un fast food joint, cu toate cele de asteptat: fish & chips, meat pie, pui si cartofi, mash green peas etc. Fileul de peste alb cam uscat (nu neaparat halibut), dar totusi ok, cartofii mediocrii, atmosfera buna, muncitoreasca. La mese londonezi infometati la ora pranzului, si functionari de banca si indieni si instalatori. Miros de friteoza, portii indestulatoare. Piureul de mazare nesarat. Servirea relativ rapida, fara pretentii prea mari. Nu fac discriminare la turisti. Vor sa te hraneasca. Preturile relativ mici.

Merita incercat pentru autenticitate, pentru Londra asa cum e ea, fara cosmeticale. Pentru turisti de city break este chiar un loc bun, unde calitatea e constanta.

Una peste alta fish & chips mediu, sub cel de la un fast food din orase mai mici. Atmosfera buna, Londra ploioasa. Hai la Borough Market sa mancam si noi o emapanada si un sandwich cu duck confie!

Burger Van Bistro

Am cautat un hamburger bun prin centru. Bausem o cafea la Origo si ni se facuse foame. Google maps ne-a dat niste locuri si poze. Ne-am luat dupa poze, ca orice turisti de ocazie: hai la Burger Van Bistro. Am luat-o pe straduțe, prin centrul vechi și mai nou. Am mers după bulinuțele lui google maps și am ajuns. Nimic. Nu se vedea nici un restaurant.

Take 5 Coffee, nou la lupoaica

In Constanta, in zona unde incepe peninsula, la lupoaica, unde este statuia lui Romulus si Remus, Lupa Capitolina, unde incepe zona pietonala, etc, a aparut o noua cafenea, mica, cocheta, moderna, stil italian.

Take Five este un nume deja cunoscut in peisajul cafenelelor constantene. Am baut espresso dupa espresso la ei si in piata Ovidiu, jos, in peninsula. Sunt tipi pasionati de licoarea de chihlimbar. Este singurul loc in care am vazut in realitate un espressor cu parghie manuala, cu maneta.

Dar iata ca l-au adus si la Take 5 Coffee la lupoaica.

Una paste alta, loc frumos amenajat, cu gust, peretii negrii desenati cu creta, fara kichi. Espresso bun, croisant, gogosi freshuri etc.

Cafeaua nu este de origine, dar este altfel foarte buna si pe gustul meu: Segafredo Zanetti.

Călătoria Michelin

Am făcut un pariu!

Dar, hai să încep cu începutul: am fost în august 2016 într-o vacanță cu niște prieteni. Am umblat printr-o țară străină cu o mașină închiriată și am avut ocazia să tot vorbim între noi. Printre altele, am ajuns și la subiectul despre alimentație, viață sănătoasă etc. Precizez că totate presoanele din mașină în afară de mine au o greutate apropiată de cea normală. Eu eram singurul care, de departe, sunt obez cu aproximativ 50 de kg peste normal. Prietena noastră este medic. In această calitate a încercat să mă convingă de faptul că singura soluție de îndreptare pentru mine (pentru că mă cunoaște de peste 10 ani) ar fi cea chirurgicală, de micșorare a stomacului. Este convinsă că nu voi reuși să slăbesc altfel.

Eu, căpos, sunt convins că voi putea slăbi clasic. În ruptul capului nu vreau să accept faptul că singura soluție pentru mine ar fi chirurgia. După contrazicerea asta am pus un pariu: prietenii, ca să mă ajute, știind pasiunea mea pentru arta culinară și călătorii, au propus ca peste fix un an, adică în august 2017, dacă voi slăbi cel puțin 30 kg, să îmi plătească o masă la un restaurant cu stele Michelin. Dacă nu, le plătesc eu lor. Sigur că am acceptat!

Să trecem la statistici: acum am 39 de ani, cântăresc puțin sub 120 kg la o înălțime de 165 cm. În august 2017 trebuie să am 90 kg.

Pentru cine nu știe, Michelin este o companie care face cauciucuri pentru mașini. Cu ceva ani în urmă au început să editeze un ghid de călătorie pentru clienții lor, în care au început să indice diferite restaurante. Evaluatorii Michelin vizitează restaurantele cele mai bune fără să își decline identitatea. Apoi evaluează restaurantul și, dacă e cazul, îi acordă stele. Există numai trei stele Michelin, dar chiar și un restaurant cu o singura stea se poate considera excelent, la standardele noastre. De exemplu, in Romania nu există încă nici un restaurant cu stele Michelin. Eu personal nu am vizitat nici unul până acum. Dar am început călătoria!

 

Pide cu ou (brunch sau mic dejun)

Dintre mâncărurile turcești, pizza stil bărcuță sau pide este una dintre cele mai apreciate și răspândite. Se face cu aproape orice vrei, dar asta cu ou este excepțională pentru un mic dejun tărziu. Eu am făcut-o pe 2 ianuarie, după o petrecere de revelion de pomină.

Ingrediente (pt. 4 persoane):

• aluat de pâine, două bile de 5-7 cm diamentru (făină, drojdie, apă, sare);
• 200 ml sos marinara (sos roșu de pizza: ulei de masline, usturoi, roșii, busuioc, sare, piper);
• 1 ceapă mică, tăiată julien (peștișor);
• 2 ouă;
• ulei de măsline, ardei iute opțional, condimente.

Cum se face:

Bila de aluat de pâine sau de pizza se aplatizează mai întâi cu mâna pe suprafața de lucru, apoi cu sucitorul se formează un blat subțire de 3-5mm, de formă ovală; se îndoaie marginile și se formează un fel de bărcuță.

Se unge interiorul cu sosul de roșii, uniform, în strat subțire; se presară feliuțele de ceapă uniform și se stropește cu ulei de măsline; se bagă la cuptorul preîncălzit la 200 grade Celsius, pe piatra de copt.

După 10-15 minute se sparge oul deasupra; se mai coace aprox. 7-10 minute sau chiar mai puțin dacă vrem gălbenușul moale.

GĂLUȘTE CU PRUNE

   Sfârșit de toamnă. Marcăm acest moment cu un delicios desert: găluștele cu prune!

Pentru 12 găluște cu prune aveți nevoie de:

• 6 prune;
• 2 ouă medii;
• 150 g făină;
• 700 g cartofi albi făinoși;
• 50 – 60 g griș;
• 2-3 linguri de zahăr (pentru prune);
• 1 vârf de cuțit cu sare;
• 180 g pesmet (pentru tăvălit);
• 40 g unt (pentru tăvălit);
• 80 g zahăr (pentru tăvălit);

Pași de urmat pentru un rezultat delicios:

1. Pentru început se spală prunele, se șterg bine și se taie în jumătăți. Se pun pe o farfurie și se pudrează cu 2-3 linguri de zahăr.
2. Cartofii se spală și se pun la fiert întregi. După ce fierb, se scot din apă și se lasă să se răcească.
3. Cât timp fierb cartofii, într-o tigaie antiaderentă se topește untul și se adaugă pesmetul. Se rumenește pe foc mic, până capătă o culoare aurie. Se stinge focul și se adăugă zahărul. Se amestecă bine și se lasă să se răcească complet.
4. Cartofii se curăță de coajă și se dau prin răzătoarea cu găuri mici. Se adaugă ouăle, sarea, făina, grișul și se amestecă. Se va obține un aluat lipicios, dar omogen. Recomandarea este să nu mai adăugați făină pentru că găluștele vor fi tari după fierbere.

După realizarea acestor pași importanți în drumul spre delicioasele găluște, urmează partea finală, în care le fierbem.

Astfel, umplem o oală cu apă și o punem la fiert. În momentul în care începe să fiarbă, se adăugă 1 lingură cu ulei.

Trebuie umezită ușor mâna de fiecare dată când se rup bucățele din aluat pentru a li se da o formă aplatizată. În centrul fiecăreia se pune câte o jumătate de prună, apoi se închide aluatul și i se dă formă de gălușcă.

Găluștele se pun în oala câte 3-4 deodată și se fierb până se ridică singure la suprafață, semn că sunt gata.

Se scot cu ajutorul unei palete cu găuri și se pun direct în tigaia cu pesmet. Se rostogolesc pe toate părțile până când sunt complet învelite în crocantul pesmet.

Servește-le după ce s-au răcit complet. Delicoase, nu?

5 PAȘI SPRE O VIAȚĂ MAI BUNĂ

Trăim într-o lume în continuă mișcare, unde stresul cotidian a ajuns la cote foarte înalte și odată cu el uităm să ne bucurăm de lucrurile simple, de familie, natură, prieteni, îndepărtându-ne astfel, de esențialul vieții.

Avem nostalgia vremurilor trecute, în care eram înconjurați de mulți prieteni, aveam timp să facem ceea ce ne doream, însă, pentru o abordare corectă a vieții, a timpului pe care îl trăim, trebuie să conștientizăm că ceea ce a trecut nu se mai întoarce și în loc să tânjim după acele clipe, este momentul să facem ceva bun pentru prezentul și viitorul nostru.

Iată 5 pași spre o viață mai bună:

1. Petrece timp în natură. Probabil nu îți imaginezi cât de important este să petreci câteva minute pe zi în aer liber. Timpul petrecut în natură ajută la reducerea stresului, te face să devii mai creativ, îți îmbunătățește memoria și te ajută să te deonectezi din tumultumul vieții.
2. Fă câteva exerciții fizice. Cu toții știm cât sunt de importante, însă foarte puțini sunt cei care pun acest sfat în aplicare. În afară de beneficii sănătoase ale unui antrenament zilnic, acestea te vor ajuta să devii mai fericit, să dormi mai bine, ajută la creșterea libidoului, la o mai bună concentrare. Va duce la scăderea secreției hormonilor de stres și va stimula endorfinele, acele substanțe responsabile de fericire.
3. Petrece timp cu prietenii și familia. Socializează cu persoanele apropiate, îți vor aduce un beneficiu mult mai mare decât crezi. Atunci când nu există conexiune între persoane, acestea se simt stupide și părăsite.
4. Găsește o cale să te eliberezi de stres. Fie că apelezi la meditație, fie la o baie fierbinte într-un cadru cât mai plăcut (cu lumânari și un pahar cu vin), ambele aduc beneficii pentru starea ta de spirit. Eliberându-te de stresul acumulat de peste zi, o poți lua de la capăt cu forțe noi, cu bateriile încărcate și privind lucrurile dintr-un unghi mai pozitiv, găsind soluții pentru problemele cotidiene.
5. Arată recunoștință. Asta te face să te simți mai fericit, va îmbunătății relațiile tale sociale, te va transforma într-o persoană mai bună și va face viața celor din jurul tău mai bună. Nu lăsa să treacă o zi fără a mulțumii persoanelor cu care interacționezi pentru lucrurile pe care le fac pentru tine. Viața este un dar de la Dumnezeu, să fim binevoitori și să învățăm să mai și iertăm.

Fericirea este rezultatul acțiunilor proprii și este independentă de influența celorlalți. Pentru a avea o viață mai bună, pentru a radia de energii pozitive, nu ai nevoie de nimic altceva decât de schimbarea atitudinii.

Este suficient să schimbăm modul de a percepe oamenii din jurul nostru, să ne acordăm timpul necesar pentru a ne cunoaște pe noi înșine, de a ne da voie să ne bucurăm de fiecare clipă pe care ni s-a dat șansa să o trăim.

PORTOCALELE

Se apropie sezonul portocalelor, momentul acela când în casă miroase a coajă de portocală și se declanșează magia sărbătorilor de iarnă ce ne aduce aminte de clipele frumoase petrecute alături de cei dragi în fiecare Crăciun. Chiar dacă acestea se găsesc în supermarket-uri tot restul anului, parcă iarna își arată adevărata savoare.

Trecem în revistă câteva din avantajele lor pentru sănătate:

1. prin conținutul de vitamina C, întărește gingiile, crește rezistența la gripă și răceală, mărește imunitatea organismului;
2. sucul de portocală reduce riscul apariției bolilor renale și a pietrelor la rinichi;
3. portocalele sunt indicate pentru reducerea colesterolului;
4. bogate în substanțe ce apără organismul de multiple forme de cancer și protejează cristalinul de cataractă;
5. ușor digerabile, oferă energie pentru întreaga zi;
6. vitamina C din portocale protejează celulele de radicalii liberi și previne apariția semnelor de îmbătrânire;
7. sunt acide, însă după ce sunt digerate, portocalele se transformă în minerale alcaline ce echilibrează organismul.
8. portocala este unul din puținele fructe ce conține vitamina B, iar antioxidantul numit hesperitină inhibă dezvoltarea cancerului de sân.

Așadar, să le savurăm în tihnă atât acasă, cât și la birou, pentru a păstra echilibrul organismului nostru.

CEAI IN GRĂDINĂ

Nimic nu se compară cu ultimele zile însorite de toamnă. Este noiembrie și în curând se va așterne bruma. Atunci ne vom bea ceașca de ceai aromat numai la fereastră. La căldura unei păturici puțin uzate.

Dar acum este încă soare. Soarele încălzește cu energia lui plantele din grădină și sufletele noastre.

Dacă aveți o grădiniță, o curte cât de mică, admirați plantele. Acum, în noiembrie, mai sunt încă specii de trandafiri care înfloresc și frunzele roșii săngerii ale plantelor de sfeclă se ridică proaspete deasupra altor buruieni.

Să ieșim deci în grădină și să absorbim energia nemăsurată a soarelui, sorbind dintr-o cană de ceai clad și admirând furmusețea plantelor!

Penne cu ciuperci si sos Gorgonzola

Pastele cu sosuri albe sunt in ultima vreme foarte des prezente pe masa noastra. Sosurile albe pornesc de la putin ulei de masline ori unt cu usturoi si apoi se ingroasa cu smantana dulce, ou (galbenus de ou) si diverse sortimente de branza care se topeste. De curand am citit in cartea lui Jamie Oliver despre o reteta cu spanac si branza mascarpone. Este delicioasa, desi eu stiam doar despre folosirea branzei mascarpone la crema pentru tiramisu.

Revenind, azi gatim niste penne cu ciuperci champignon (din conserva) si sos cremos de branza gorgonzola. Eu mananc gorgonzola si simpla, pe paine, dar pentru paste se topeste si face un sos delicios.

INGREDIENTE (pt. 2 portii):

• paste penne (merge cu orice paste);
• 3-4 linguri ulei de masline extra virgin;
• 1-2 catei usturoi;
• 1 borcan/conserva ciuperci champignon;
• 100-200 ml. smantana dulce;
• 150-200 gr. branza gorgonzola;
• 50-100 gr. branza parmezan;
• sare, piper, oregano.

CUM SE FACE:

Fierbem pastele in apa multa si sarata, conform instructiunilor de pe pachet.

Intre timp incalzim uleiul de masline intr-o tigaie si sotam ciupercile 3-5 minute. Tocam usturoiul si adaugam in tigaie cat sa aromeze compozitia. Adaugam 2-3 linguri din apa in care fierb pastele si amestecam bine. Se va crea un sos lucios. Cand pastele sunt fierte al dente le strecuram si le adaugam in tigaie. Adaugam smantana si branza gorgonzola in bucatele de 2 cm. Se va lipi de cutit, de maini, de suprafata de lucru …, dar asta este famecul ei. Adaugam si o mana de parmezan ras si condimentam cu piper si oregano. Gustati si mai adaugati sare, doar daca mai este nevoie, pentru ca multe ingrediente sunt deja sarate. Amestecam bine la foc mic in timp ce branza se topeste si formeaza sosul.

Serviti imediat in farfurii incalzite. Pofta buna!